GRUPE SANGUINE

 

Termenul de grupa sanguina (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sângele unui individ în functie de prezenta sau absenta unui antigen pe suprafata eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natura glicoproteica, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Aceasta trasatura a lor poate fi invocata drept argument în favoarea unitatii lumii vii.Desi aceste antigene sunt prezente si pe leucocite (nu si pe trombocite), în mod curent se considera ca doar eritrocitele prezinta importanta pentru stabilirea grupelor sanguine.Datorita faptului ca reactia antigen-anticorp la care participa antigenele de grup sanguin si anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldeaza cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc si aglutinogene, iar anticorpii si aglutinine.În practica medicala curenta prezinta importanta sistemele AB0 si Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în medicina legala, aplicatile lor cele mai importante fiind în stabilirea paternitatii si în diferite anchete de filiatie, însa în prezent aceste proceduri tind sa fie înlocuite de catre analiza ADN.Importanta grupelor sanguine rezida în indicarea compatibilitatii sau incompatibilitatii dintre donator si primitor în cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezinta situatia în care întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusa.Totusi, din aceasta prima si nereusită încercare, medicina a avut de profitat, ajungându-se la observatia fundamentala ca omul nu poate primi sange decat de la un seaman al sau. De atunci si pana la inceputul secolului XX s-au efectuat numeroase transfuzii de sange, de la omul sanatos la omul bolnav, dar cele mai multe s-au soldat cu rezultate nefavorabile. Insuccesele au fost explicate de-abia în anul 1901, când medicul austriac Karl Kandsteiner a descoperit 3 din cele 4 grupe sanguine din sistemul AOB, iar dupa un an, Sturb si De Castello o descriu si pe cea de-a patra - grupa AB. După aceasta data, tinandu-se cont de compatibilitatea grupelor, numarul accidentelor post-transfuzionale s-a redus considerabil, dar nu total. Abia dupa 1939, cand Levine a descoperit factorul Rh, transfuzia de sange a devenit o masura terapeutica fundamentata stiintific si de mare eficacitate.Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventă, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintă astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB. Tipuri de grupe sanguine
Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu stricteře anumite legi. Astfel, indivizii cu grupa sanguină AB pot primi sânge, fără nici un risc, de la toate celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiři "primitori universali". Ei nu pot însă dona sânge decât persoanelor care au grupe AB. Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupă, detinătorii grupei 0 fiind denumiti si "donatori universali". Grupa A donează grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa A sau de la 0. Grupa B donează grupelor B si AB si primeste numai de la grupele B si 0. Incompatibilitatea dintre sângele donatorului si cel al primitorului duce la apariřia socului transfuzional, manifestat clinic prin: anxietate, vărsături, febră, frisoane, rărirea bătăilor inimii, dureri lombare, oprirea diurezei (a urinării) si, deseori, duce la moarte. Grupa sanguină se transmite ereditar, de la o generařie la alta, după anumite legi. Nu este lipsită de importantă nici constatarea că între grupa sanguină si unele boli există o relařie directă. S-a stabilit, de exemplu, că ulcerul duodenal este mai frecvent la persoanele cu grupa sanguină 0, în timp ce diabetul zaharat si unele boli canceroase, mai ales cancerul de stomac si leucemiile, sunt mai frecvente la indivizii cu grupa sanguină A. Ce este Rh-ul?În afara sistemului ABO, pe hematii (globule rosii), a mai fost descoperită o substanřă, numită Rh 8 oy din populařie au această substanřă pe hematii, dacă sunt Rh pozitivi, iar restul de 15% nu o au deci sunt Rh negativi. Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie cu sânge care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reacřiona ca si cum ar lua contact cu un corp străin ( la fel cum reacřionează la bacterii, virusuri sau alři corpi străini cu care organismul intră în contact). În consecinřă, va încerca să distrugă acest Rh, însă Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestă asemănător unei anemii (boală în care scade numărul globulele rosii din sânge).Alt caz de incompabilitate, despre care am fost întrebaři de multe, apare în cazul mame Rh negativ, tată Rh pozitiv si făt Rh pozitiv.Pentru tinerele mame este de reřinut observařia, că, de regulă, primul copil este sănătos, dar următorii copii prezintă (dacă nu se aplică la timp tratamentul necesar), o formă de boală datorată distrugerii Rh-ului si hematiilor si care determină decesul nou-născutului.Riscul ca sângele mamei să-l atace pe cel al copilului este de obicei exclus, la prima sarcină, dar el creste proporřional cu numărul de nasteri si sarcini. În cazul sarcinilor avortate, trebuie luat în considerare momentul la care s-a produs avortul (riscul repercusiunilor este mai mare în a doua parte a sarcinii). Mijloace de scădere a riscului incompatibilitătiiMedicina dispune astăzi de metode eficiente de prevenire a incompatibilităřii Rh dintre mamă si fiu. Desensibilizarea precoce a mamei cu ajutorul unui vaccin sau cezariana precoce reprezintă mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru a combate aceste accidente. Pierderea prin sângerare a unei cantităři de 200-500 ml de sânge este bine tolerată de organism. Când această cantitate a crescut la 500-1000 ml, devine riscantă si este foarte greu suportată de organism. Dacă pierderea de sânge depăseste 1500 ml, starea bolnavului este deosebit de gravă, de cele mai multe ori mortală. Volumul de sânge pierdut prin transfuzie sau prin perfuzii cu înlocuitori de sânge trebuie refăcut rapid.Desi în numeroase cazuri transfuzia de sânge este o solutie salvatoare, ea nu este lipsită de riscuri si accidente, rezultate, de regulă, din necunoasterea indicatiilor si limitelor acestei metode de tratament. Tedintele moderne sunt orientate spre combaterea abuzului de transfuzii. Decizia de a se efectua o transfuzie trebuie luată doar în cazul în care avantajele sunt, în mod sigur, mai mari decât riscurile. Totusi, din aceasta prima si nereusită încercare, medicina a avut de profitat, ajungându-se la observatia fundamentala ca omul nu poate primi sange decat de la un seaman al sau. De atunci si pana la inceputul secolului XX s-au efectuat numeroase transfuzii de sange, de la omul sanatos la omul bolnav, dar cele mai multe s-au soldat cu rezultate nefavorabile. Insuccesele au fost explicate de-abia în anul 1901, când medicul austriac Karl Kandsteiner a descoperit 3 din cele 4 grupe sanguine din sistemul AOB, iar dupa un an, Sturb si De Castello o descriu si pe cea de-a patra - grupa AB. După aceasta data, tinandu-se cont de compatibilitatea grupelor, numarul accidentelor post-transfuzionale s-a redus considerabil, dar nu total. Abia dupa 1939, cand Levine a descoperit factorul Rh, transfuzia de sange a devenit o masura terapeutica fundamentata stiintific si de mare eficacitate.Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventă, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintă astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB. Tipuri de grupe sanguine Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu stricteře anumite legi. Astfel, indivizii cu grupa sanguină AB pot primi sânge, fără nici un risc, de la toate celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiři "primitori universali". Ei nu pot însă dona sânge decât persoanelor care au grupe AB. Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupă, detinătorii grupei 0 fiind denumiti si "donatori universali". Grupa A donează grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa A sau de la 0. Grupa B donează grupelor B si AB si primeste numai de la grupele B si 0. Incompatibilitatea dintre sângele donatorului si cel al primitorului duce la apariřia socului transfuzional, manifestat clinic prin: anxietate, vărsături, febră, frisoane, rărirea bătăilor inimii, dureri lombare, oprirea diurezei (a urinării) si, deseori, duce la moarte. Grupa sanguină se transmite ereditar, de la o generařie la alta, după anumite legi. Nu este lipsită de importantă nici constatarea că între grupa sanguină si unele boli există o relařie directă. S-a stabilit, de exemplu, că ulcerul duodenal este mai frecvent la persoanele cu grupa sanguină 0, în timp ce diabetul zaharat si unele boli canceroase, mai ales cancerul de stomac si leucemiile, sunt mai frecvente la indivizii cu grupa sanguină A In anul 1900, americanul Karl Landsteiner a descoperit cele patru grupe de sange care sunt cunoscute si in prezent. Intre timp, cercetatorii au constatat ca ele se transmit de la o generatie la alta. Sa vedem, pe scurt, cate ceva despre fiecare in parte Grupa 0 Grupa 0 (I), grupa consumatorilor de carne si a celor aplecati spre activitati fizice, mai este denumita si grupa 'donatorului universal'. Cei care au aceasta grupa de sange pot dona sange tuturor celorlalte grupe, insa nu pot primi decat de la grupa sa, deoarece in ser exista anticorpi 'A', 'B' si 'AB'. Pentru a preveni anumite accidente, transfuzia de sange se face respectand cu strictete anumite legi. Incompatibilitatea dintre sangele donatorului si cel al primitorului duce la aparitia socului transfuzional, manifestat prin anxietate, varsaturi, febra, frisoane, rarirea batailor inimii, oprirea urinarii sau chiar deces. Medicii au constatat ca intre grupa sanguina si unele boli exista o relatie directa. S-a stabilit, de exemplu, ca persoanele care au grupa zero de sange au o rezistenta redusa la infectii si sunt afectate cel mai des de ulcer duodenal si gastric. - Media de varsta a persoanelor cu grupa de sange 0 arata ca sunt cei mai longevivi indivizi. - Grupa 0 este rara in zona Orientului Mijlociu si in Africa, unde majoritari sunt indivizii cu grupa A. Grupa A Grupa A (II) poate primi sange de la grupa 0 si grupa A, in timp ce ea poate dona pentru grupele A si AB (deoarece organismul formeaza anticorpi 'B' in ser). Persoanele cu grupa A de sange au o rezistenta mare in fata infectiilor, insa sunt predispuse la diabet zaharat, leucemie, cardiopatie ischemica, cei care se neglijeaza pot avea chiar cancer de tub digestiv sau genital.Grupele de sange se mostenesc de la parinti si nu se schimba in timpul vietii, de aceea paternitatea unui copil se stabileste prin analize specifice de sange. Desi se fac unele speculatii, oamenii de stiinta nu au dovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale oamenilor in legatura cu apartenenta lor la o grupa sau alta de sange.Cel mai mare dar si pret pe care il poate avea un pamintean in primul rind de a fi ,,CU ADEVARAT OM" avind un caracter frumos,profund moral caci atunci cind destinul striga dupa ajutor pentru cineva cind este grav bolnav,si totodata are nevoie de singe sa-l ajutam neaparat in masura in care putem sa ne permitem,in anumite imprejurari ale sortii,pentru, si cu donarea de singe  facuta din tot sufletul gindindu-ne ca oricind putem fi noi in locul celui care are nevoie de acel inestimabil pretios ajutor,deoarece stim ca multe de pret se pot  cumpara ca valoare dar viata absolut niciodata.

Din surse de specialitate.

Pentru previziuni va rugam sa trimiteti email la adresa

astreopal@yahoo.com

Pagina creata de

webdesign  www.paginipro.ro